În acest moment, preocupări similare în România are Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie / Ministerul public (am pus în roşu):
Cuvânt la aniversarea muzeală „MNIR 45”
Augustin Lazăr, Procuror general al PICCJ
„Mulțumesc conducerii muzeului pentru invitația de a participa la un eveniment de referință în cultura României: aniversarea a 45 de ani de la inaugurarea Muzeului Național de Istorie a României (MNIR). Colecțiile și întreg patrimoniul său reprezintă o parte importantă, dar și un vector al patrimoniului cultural național, al memoriei noastre colective.
Patrimoniul cultural al României este dovada tangibilă a trecutului nostru, urmele procesului poporului român de “a deveni naţiune”. În perioada contemporană, protejarea patrimoniului cultural al unei ţări nu poate fi lăsată însă exclusiv în sarcina istoricilor, muzeelor, arheologilor şi oamenilor de ştiinţă. Acestă perioadă, caracterizată prin activităţi dinamice pe plan intern şi internaţional, fie ele legale sau ilegale, necesită strategii interconectate la nivel naţional şi internaţional.
Circulaţia bunurilor culturale s-a desfăşurat de multe secole, iar schimbul cultural internaţional a avut şi are loc în continuare. Cu toate acestea, circulația și schimbul de bunuri culturale nu ar trebui să producă dispariția sau distrugerea acestora şi chiar a “amintirilor” unui popor. Ele trebuie să fie conservate drept contribuţii importante la ceea ce numim patrimoniu cultural naţional.
În prezent, se dezvoltă “conştiinţa culturii”, în sensul valorizării dovezilor trecutului cultural şi ca o expresie a valorilor culturii. Este nevoie de o mai bună protecţie a bunurilor culturale din jurul nostru, a culturii în general, pe care o recunoaştem ca o parte indispensabilă a vieţii noastre de zi cu zi. A devenit tot mai clar faptul că ar trebui sensibilizată, mai mult, conştiinţa posesorilor de bunuri culturale privind valoarea lor spirituală, dincolo de cea materială, exprimată în bani. A fi conştienți de patrimoniul pe care îl deţinem este cel mai important element al protecţiei.
Similar protecției acordate bunurilor noastre materiale, ar trebui să ne protejăm şi valorile imateriale împotriva distrugerii, deteriorării şi dispariţiei. Sistemele legale ale majorităţii statelor, ale celor europene îndeosebi, au prevederi care fac posibilă o astfel de protecţie. Autorităţile culturale ale acestor ţări nu numai că definesc patrimoniul cultural, dar concep şi strategiile de protejare şi prezervare. Totuşi, pentru aplicarea acestor politici este nevoie de o cooperare între autorităţile culturale – Ministerul Culturii şi Identității Naţionale, direcţii judeţene, muzee, colecţii etc. – şi cele ale aplicării legii (Poliţie, autorităţi vamale şi autorităţi judiciare). Fiecare din acestea dispune de câte un set posibilităţi intelectuale şi informaţionale, precum şi de bune practici verificate privind protecţia bunurilor culturale împotriva furturilor, deteriorării sau traficului ilicit.
În contextul cooperării inter-instituționale, MNIR a furnizat o prețioasă expertiză autorităților judiciare din România, alte state ale UE și SUA pentru identificarea și recuperarea bunurilor aparținând patrimoniului cultural național. Astfel a fost posibilă recuperarea și repatrierea mai multor tezaure aparținând patrimoniului cultural al României, care anterior au fost sustrase din siturile arheologice clasate monument istoric și exportate ilegal: tezaure monetare și brățări din aur, tabulae conținând legile municipiului Troesmis etc. Aceste artefacte au fost recuperate de la case de licitații străine, iar în prezent se află în colecțiile MNIR. Repatrierea lor și luarea de măsuri punitive față de cei care s-au făcut vinovați de săvârșirea unor infracțiuni contra patrimoniului cultural național, a fost posibilă prin cooperarea autorităților române de aplicare a legii cu experții Muzeului Național de Istorie a României. Adresez mulțumiri domnului Ernest Oberländer – Târnoveanu, directorul general al MNIR, pentru contribuțiile de referință la combaterea fenomenului infracțional ce vizează patrimoniul cultural. Autoritățile române au demostrat că pot folosi instrumentele juridice internaționale pentru protejarea patrimoniului propriu, fiind deschizătoare de bune practici in cooperarea cu autorități din UE și SUA.
În România reţeaua normativă internaţională, de protecţie a bunurilor culturale, este foarte densă. Țara noastră a aderat la toate Instrumentele legale internaţionale ale UNESCO, în domeniul protejării patrimoniului cultural (Convenţia de la Haga din 1954, Convenţia asupra Traficului Ilicit din 1970, Convenţia asupra Patrimoniului Mondial din 1970, Al Doilea Protocol al Convenţiei de la Haga din 1999, Convenţia pentru Protecţia Patrimoniului Subacvatic din 2001, Convenţia asupra Patrimoniului Inviolabil din 2003, Convenţia asupra Diversităţii Culturale din 2005; “Convenţia de la La Valetta” a Consiliului Europei pentru protejarea patrimoniului arheologic şi Convenţia UNIDROIT din 1995).
România a adoptat de asemenea, instrumentele UE privitoare la exportul şi returnarea bunurilor culturale, nivelul angajamentului în privinţa protejării patrimoniului cultural prin instrumente legale internaţionale fiind foarte ridicat.
Unul dintre instrumentele juridice cele mai importante este Convenția UNIDROIT privind bunurile culturale furate sau exportate ilegal, semnată și ratificată de România, intrată în vigoare la 30 iulie 1997. Încă din preambulul Convenției UNIDROIT se menționează profunda preocupare a statelor și îngrijorarea acestora față de amploarea fără precedent pe care a luat-o traficul ilegal de bunuri culturale, la nivel mondial, precum și față de prejudiciile ireparabile cauzate frecvent de către acest tip de trafic bunurilor culturale respective, dar și patrimoniului cultural al comunităților naționale. Îngrijorarea se manifestă și față de jefuirea siturilor arheologice și pierderea unor informații științifice, arheologice și istorice, de neînlocuit, ce rezultă din aceste practici ilicite.
Convenția are drept obiectiv restituirea bunurilor culturale, inclusiv prin instituirea unor mecanisme de compensare, necesare pentru asigurarea repatrierii bunurilor traficate. Așa cum arată și textul Convenției UNIDROIT, măsurile juridice prevăzute de aceasta nu pot ține însă loc de protejarea efectivă a bunurilor culturale, înainte de toate prin protejarea fizică a siturilor arheologice, paza eficientă a acestora, inventarierea și înregistrarea completă a patrimoniului cultural și cooperarea tehnică, la nivel de experți, în vederea protecției.
Cu ocazia pregătirii aderării, Uniunea Europeană a finanţat Proiectul PHARE pentru “dezvoltarea instituţională, proiectarea legislaţiei secundare şi pregătirea profesionale în domeniul patrimoniului cultural mobil şi al bunurilor culturale”, a fost elaborat un protocol care stabileşte un Grup Interministerial de Coordonare şi Monitorizare cuprinzând toate instituţiile beneficiare implicate, inclusiv Ministerul Public. În acelaşi proiect, au fost dezvoltaţi Termenii de Referinţă (TdR) pentru un Sistem de Management al Informaţiei (SMI), inclusiv design-ul arhitectural şi cerinţele de funcţionalitate. SMI, ca parte integrantă a componentei de asistenţă tehnică a proiectului PHARE în ansamblul său, este conceput ca un registru comprehensiv de bunuri culturale şi de patrimoniu cultural, cu posibilitatea unui input şi acces pentru acţionarii guvernamentali, inclusiv parchetele. Proiectul a asigurat training, iar grupul interministerial s-a angajat să repete această pregătire, dacă va fi cazul.
Ministerul Public invită instituțiile participante la reluarea activităților Grupului Interministerial în sensul elaborărării unei Strategii comune de cooperare pentru protejarea patrimoniului cultural vizând următoarele obiective prioritare:
- inventarierea monumentelor și colecțiilor de artă,
- măsuri de asigurare a pazei muzeelor, colecțiilor și siturilor arheologice,
- actualizarea legislației în domeniu, actualizarea regimului legal de utilizare a detectoarelor de metale,
- elaborarea Codului Patrimoniului Cultural,
- pregătirea profesională a personalului care lucrează în domeniu etc.Asigurându-vă de faptul că veți găsi în Ministerul Public un partener instituțional serios dedicat cauzei protejării patrimoniului cultural național, adevărată carte de identitate a poporului român, precizez că
acest domeniu a fost înscris ca obiectiv prioritar în Strategia Ministerului Public pentru consolidarea dezvoltării și afirmării instituționale în perioada 2017 – 2020, fiind prevăzut cu măsuri operaționale concrete de punere în aplicare. Doresc să urez „La mulți ani!” Muzeului Național de Istorie a României, conducerii acestei prestigioase instituții culturale, muzeografilor, curatorilor, experților în restaurare, oamenilor de știință din domeniul arheologiei și istoriei, precum și întregului personal ce își dedică eforturile pentru dezvoltarea expozițiilor muzeului.
În final, doresc să exprim mulţumiri conducerii MNIR pentru eforturile comune depuse în scopul protejării patrimoniului cultural care nu este doar trecutul nostru și identitatea noastră, ci este temelia viitorului nostru european.”
http://www.mpublic.ro/ro/content/c_08-05-2017-13-05