Colectionarea ca viata :)

Monede medievale care au circulat pe teritoriul Romaniei

Moderatori: vlahul, berserkr, BogdanC

Mesajde KARAMIHAI » 02 Noi 2006, 16:31

BogdanC scrie: Cel putin in cazul meu asa este, ma atrage mai ales perioada secolelor XIV-XV, la Tara Romaneasca in special, dar si la Moldova.

Pe mine, ma atrage cel mai mult perioada lui Carol I si perioada interbelica :D .
Mihai
KARAMIHAI
******
******
 
Mesaje: 1051
Membru din: 19 Sep 2006, 11:15
Localitate: Bucuresti

Mesajde BogdanC » 02 Noi 2006, 16:37

Mihai Caracotea scrie:Am simtit insa un repros in postarea ta Gabi, si nu inteleg de ce....


Il cunosc personal pe Gabi, e un om deosebit; sunt convins ca nu iti face nici un repros, e modul lui de a se exprima :) Nu trebuie luat la modul personal chiar totul :) Asa ca...la groapa cu securile razboiului, cat sunt inca mici :lol:
Monedele Moldovei şi Ţării Româneşti http://monederomanesti.cimec.ro
Avatar utilizator
BogdanC
moderator
moderator
 
Mesaje: 465
Membru din: 10 Ian 2005, 11:03
Localitate: Bucuresti

Mesajde KARAMIHAI » 02 Noi 2006, 16:44

BogdanC scrie:
Mihai Caracotea scrie:Am simtit insa un repros in postarea ta Gabi, si nu inteleg de ce....


Il cunosc personal pe Gabi, e un om deosebit; :


Tocmai de asta imi pare rau :cry: .
Mihai
KARAMIHAI
******
******
 
Mesaje: 1051
Membru din: 19 Sep 2006, 11:15
Localitate: Bucuresti

Re: :)

Mesajde banivechi » 02 Noi 2006, 20:04

Mihai Caracotea scrie:
albert scrie:Fiica a mostenit o colectie interesanta si in dreptul fiecarei monede era trecuta o valoare. Doar ca aceasta persoana a crezut ca tatal ei a trecut pretul in lei(oarecum...) .Astfel a vandut o rubla 1767 la 150.000 ROL (in dreptul ei era trecut 150) si 1 leu si 2 lei din 1952 cu 35.000 ROL/bucata(la fiecare moneda era trecuta valoarea de 35).:


Ar fi trebuit sa fie 1.500.000 ROL, respectiv 350.000 ROL............., undeva in mod sigur este o greseala.Oricum, povestea e frumoasa si plina de invataminte :wink:

Mai degraba preturile erau 150$ pentru rubla si 35$ pentru 1952. Ghidindu-ma dupa pretul de 35 $ leul 1952 am spus ca pretul era la nivelul anilor '90. Acum leii 1952 se apropie de 100... Ca o paranteza, rubla Ecaterina a II-a e mai comuna decit aluminiul comunist, insa cererea e mult mai mare la Rusia decit la RPR...
Avatar utilizator
banivechi
******
******
 
Mesaje: 2905
Membru din: 07 Feb 2005, 19:32
Localitate: Timisoara

Mesajde berserkr » 03 Noi 2006, 10:15

Mihai Caracotea scrie:
BogdanC scrie:
Mihai Caracotea scrie:Am simtit insa un repros in postarea ta Gabi, si nu inteleg de ce....


Il cunosc personal pe Gabi, e un om deosebit; :


Tocmai de asta imi pare rau :cry: .

Multumesc ambilor, si voi sunteti deosebiti. Nu e repros Mihai crede-ma, eu intru rar pe net zilele astea si incerc sa ma exprim mai concentrat :D O sa-ti explic ce-am vrut sa spun cu copiii (cand ne vom vedea, eu am o situatie mai speciala si poate receptez altfel cele legate de copii, in general.
Avatar utilizator
berserkr
moderator
moderator
 
Mesaje: 3557
Membru din: 16 Iun 2006, 16:36

Re: :)

Mesajde KARAMIHAI » 03 Noi 2006, 13:29

banivechi scrie:
Mihai Caracotea scrie:
albert scrie:Fiica a mostenit o colectie interesanta si in dreptul fiecarei monede era trecuta o valoare. Doar ca aceasta persoana a crezut ca tatal ei a trecut pretul in lei(oarecum...) .Astfel a vandut o rubla 1767 la 150.000 ROL (in dreptul ei era trecut 150) si 1 leu si 2 lei din 1952 cu 35.000 ROL/bucata(la fiecare moneda era trecuta valoarea de 35).:


Ar fi trebuit sa fie 1.500.000 ROL, respectiv 350.000 ROL............., undeva in mod sigur este o greseala.Oricum, povestea e frumoasa si plina de invataminte :wink:

Mai degraba preturile erau 150$ pentru rubla si 35$ pentru 1952. Ghidindu-ma dupa pretul de 35 $ leul 1952 am spus ca pretul era la nivelul anilor '90. Acum leii 1952 se apropie de 100... Ca o paranteza, rubla Ecaterina a II-a e mai comuna decit aluminiul comunist, insa cererea e mult mai mare la Rusia decit la RPR...


Eu ma refeream strict la transformarea din ROL in RON, conform presupunerii facute in poveste (autorul a spus de o notare de 150 (RON) si dupa aceea i-a transformat in 150.000 (ROL) , cand corect era 1.500.000).La eveluarea propiuzisa a pieselor, nu m-as baga :wink: , pentru ca nu este domeniul meu, si in mod sigur nu as putea sa apreciez decat pe niste criterii de bun simt, scapandu-mi insa esentialul :? .
Mihai
KARAMIHAI
******
******
 
Mesaje: 1051
Membru din: 19 Sep 2006, 11:15
Localitate: Bucuresti

Mesajde BogdanC » 03 Noi 2006, 13:37

Da, uneori daca ne bazam doar pe bun-simt ne scapa esentialul :lol:
Monedele Moldovei şi Ţării Româneşti http://monederomanesti.cimec.ro
Avatar utilizator
BogdanC
moderator
moderator
 
Mesaje: 465
Membru din: 10 Ian 2005, 11:03
Localitate: Bucuresti

Re: Colectionarea ca viata :)

Mesajde popoviciliza » 30 Oct 2016, 11:11

... dar nu toate moştenirile „în voia sorţii” se termină rău! Mai există speranţă!

http://www.boningtons.com/boys-pirate-c ... arest-coin

Cea mai rară monedă din Marea Britanie revelată de Cufărul piratului unui băiat
23.10.2016

„Boningtons are plăcerea de a anunţa primirea uneia dintre cele mai rare monedele britanice. Moneda de aur de 5 Guinee Queen Anne „Vigo” va fi oferită spre vânzare la Epping saleroom, Essex, a casei de licitaţie, miercuri, 16 noiembrie 2016, fiind estimată la 200.000-250.000 de lire sterline.

Moneda este una dintre cele numai douăzeci bătute din cele 7,5 livre de aur confiscate de către britanici din nave spaniole cu comori în golful Vigo, în nordul Spaniei, la 23 octombrie 1702 – exact acum 314 ani.

Moneda a fost trimisă de către un domn din Bishop’s Stortford, Hertfordshire, care o primise de la bunicul său pe când era băieţel, în urmă cu mulţi ani. Cu toate acestea, el a avut nici o idee despre valoarea ei, până de curând când a arătat-o lui Gregory Tong, specialistul în monede al Boningtons 'moneda, care a recunoscut pe loc foarte căutata piesă din care se cunosc mai puţin de 15 exemplare.

„Bunicul meu a călătorit peste tot în lume, în timpul vieţii sale profesionale şi a adunat multe monede din diferitele ţări prin care a fost”, a spus vânzătorul uimit şi încântat. „Mi-a dat săculeţi cu monede să mă joc (eram în faza cu comoara piratului) de-a lungul copilăriei mele... Pe măsura trecerii timpului monedele astea s-au întors în săculeţi şi cutii şi au fost uitate până le-am redescoperit după ce bunicul a murit. M-am uitat din nou printre monede – amintindu-mi de poveştile pe care le-am născocit legat de acestea atunci când eram mic – şi apoi le-am dat fiului meu să se joace şi să le pună în propria sa casetă de comori. Băieţelul meu s-a jucat cu această monedă aşa cum am făcut-o eu în toţi acei ani.”

Seria de monede „Vigo” s-a bătur din comoara capturată de către flota britanică după ce aceştia nu au reuşit să ia Cadizul în anul 1702, dar a reuşit să captureze aurul şi argintul de la navele franco-spaniole cu comori ce se întorceau din America. Bătute în anul următor, monedele s-au realizat ca parte dintr-o încercare de a distrage atenţia de la eşecul britanicilor la Cadiz, punând în schimb în lumină comoara pe care au pus mâna în drumul spre casă. Comoara a fost trecută cu mare pompă în prin Londra şi au fost primită la Monetăria Regală de către Sir Isaac Newton (Master of the Mint).

Moneda, de abia a şasea de acest tip oferită spre vânzare în ultimii 50 de ani, este considerată a putea aşteptat să depăşească recordul vânzărilor casei de licitaţie Boningtons de 200.000 de lire străine, record stabilit începutul acestui an la vânzarea unui tablou semnat de Sir Winston Churchill.”
Fisiere atasate
goid-coin-small.jpg
goid-coin-small.jpg (8.2 KiB) Vizualizat de 11307 ori
popoviciliza
******
******
 
Mesaje: 1728
Membru din: 16 Feb 2014, 18:07

Re: Colectionarea ca viata :)

Mesajde popoviciliza » 30 Oct 2016, 11:16

http://www.dailymail.co.uk/news/article ... ction.html

O văduvă care făcea curat prin a găsit o monedă de aur din secolul al 18-lea bătură dintr-o comoară spaniolă capturată, [cu valoarea] de 300.000 lire sterline.
Moneda este una dintre cele doar 20 de piese de 5 guinee Queen Anne „Vigo” făcute în 1703.
Pensionara nu ştia că soţul o avea şi spune că el nu era interesat de monede.

06.12. 2012
de Harriet Arkell

O văduvă care a găsit o monedă veche pe când golea sertarele dulapului soţului decedat a vândut-o azi la licitaţie pentru aproape 300.000 lire sterline.
Femeia a neidentificată nu avea nici o idee că soţul a deţinea valoroasa comoară ascunsă bine printre hainele sale.
Doar atunci când un expert a examinat-o, s-a dovedit a fi o monedă „pierdută” bătută din aurul capturat de britanici în 1702 de pe o navă spaniolă cu comori.

I s-a spus pensionarei anonime din Tunbridge Wells că moneda are o valoare estimată de până la 120.000 de lire sterline, dar astăzi a fost licitată pentru mai mult decât dublu, aceasta în urma unei confruntări tensionate între doi ofertanţi pe telefon.

Moneda este extrem de rară pentru că au fost realizate doar 20 din cele 7,5 livre de aur capturate de la navele spaniole cu comori de către britanici în golful Vigo, din nordul Spaniei, în 1702.

Chiar şi în 1703, când au fost bătute de către Royal Mint, trebuie să fi fost extrem de scumpe şi cumpărate doar de către cei bogaţi.

Unde se află mai puţin de 15 dintre monedele sunt cunoscute în prezent aproximativ, iar acestea sunt în mâini private.

Se crede că moneda vândută astăzi a fost mai degrabă moştenită, decât achiziţionată, de către soţul decedat al femeii, pentru că în vreme ce trăia aceasta nu a arătat vreun interes în colecţionarea monedelor.

Leslie Gillham, de la casa de licitaţii Gorringes, a declarat: „O clientă de-a noastră a cerut să aducă nişte monede pe care le-a găsit acasă.
Pe moment, nu am fost cu adevărat entuziasmată, pentru că cele mai multe monede examinate valorează foarte puţin.

Ea a scos din geantă una sau două monede de argint vechi valorând câteva lire sterline. Am menţionat cu lejeritate „Păcat că nu ai vreuna de aur”, iar ea a spus că are.

Cu asta, a scos această piesă de 5 guinee din 1703. Ea a spus că a găsit-o în sertarele dulapului soţului decedat în urmă cu câţiva ani.

Nu ştia nimic despre ea şi nici copii săi adulţi. M-am gândit că trebuie să fi fost un fals. Ea mi-a lăsat-o să mai fac ceva cercetări.

Am cerut o a doua opinie care a confirmat că moneda este autentică şi m-am dus şi am văzut-o să-i dea vestea cea bună.

A fost foarte relaxată legat de asta.
Soţul ei era un profesionist şi dincolo de asta nu avem nici o idee cum a ajuns s-o deţină. Trebuie să o fi moştenit.”

Seria de monede „Vigo” s-a făcut din tezaurul capturat de către flota britanică după ce nu au reuşit să ia Cadizul, în anul 1702, dar a capturat aurul şi argintul de la navele franco-spaniole cu comori care se întorceau din America.

Monedele au fost făcute ca parte a unei încercări de a distrage atenţia de la eşecul britanic la Cadiz, subliniind în schimb transport pe distanţe de comori au pus mâna pe drum spre casă.

Dna Gillham a spus: „Comoara a fost primită la Royal Mint de către Sir Isaac Newton (Master of the Mint).

S-a decis că trebuia să fie transformată în monede ca parte a unei oportunităţi propagandistice.
s-au bătut cam 20 de monede de 5 guinee Queen Anne „Vigo” şi trebuie să fi fost cumpărate de către oameni extrem de bogaţi la momentul respectiv şi păstrate ca parte din tezaurul familiei.

Această monedă este într-o stare extrem de fină. Este foarte rară şi este una dintre monedele de aur cele mai dorite.”

Moneda a vândută la Gorringes în Tunbridge Wells la un preţ de strigare de 240.000 de lire sterline, şi cu toate taxele/comisioanele incluse, suma totală a fost de 296.160 de lire sterline.
Fisiere atasate
article-0-1661621C000005DC-692_634x616.jpg
popoviciliza
******
******
 
Mesaje: 1728
Membru din: 16 Feb 2014, 18:07

Re: Colectionarea ca viata :)

Mesajde Cacuci » 08 Noi 2016, 20:05

Vazand aceasta postare cu moneda de 5 guinee Vigo am recitit acest topic de la inceput. Marturisesc ca nu l-am vazut cand era de actualitate, prin 2006, ci abia acum. Recitind parerile colegilor sunt curios daca ar mai afirma aceleasi lucruri avand in vedere situatia tensionata la nivel national dintre autoritati si colectionari. Ar mai publica cu acelasi drag piesele rare din colectiile lor? Sau, daca aceste 5 guinee ar fi romanesti, oare ar sta autoritatile noastre cu mainile in san sa se valorifice astfel patrimoniul national mobil? Sau ar "indisponibiliza" piesa pe loc, urmand ca posesorul daca e de buna credinta sa si-o dovedeasca prin comisii si instante? Eu ma gandesc la valoarea stiintifica si cea sentimentala a colectiei mele ,pe langa cea materiala. Cea materiala , partial va fi valorificata dupa moartea mea. Cea stiintifica, in cazul fericit in care colectia ramane impreuna, un eventual cercetator ar impartasi "fixatiile si obsesiile" mele, ar privi colectia din acelasi punct de vedere cu mine, ar putea publica consideratii pe marginea colectiei. Valoarea sentimentala, adica momentele de bucurie, speranta, multumire,implinire, tristete,frustrari traite de mine in timpul asteptarii, achizitiei, renuntarii la piese ma tem ca vor pleca odata cu mine. Asadar, trag linie si ma gandesc. Ce ar fi sa ma apuc de scris (vezi mai sus citatul din Maiorescu), si sa scriu eu un fel de lucrare cu consideratiile stiintifice pe care le vreau, eventual si cele sentimentale. Poate separat de primele. Astfel, colectia s-ar putea instraina, dar informatia ar ramane si s-ar propaga (sper). Am putea publica aceste lucruri pe diverse medii online (gen Academia.edu, scribd, archive.org ,etc). Sau sa le lasam cuiva sa le publice la moartea noastra. Nu afirm ca as afirma doar adevaruri, si as fi aspru criticat de cercetaorii stiintifici din domeniu, cu vederi mai avizate si mai obiective, insa un prim pas ar fi facut, publicarea piesei, iar de acolo mai departe fiecare n-are decat sa continue in viziunea sa. Un exemplu interesant vad in lucrarea monseniorului Raymund Netzhammer- Din Romania, unde are un capitol "Ce imi spun monedele mele tomitane". El e dus demult, monedele lui la fel. Dar eu acum ,dupa aproape un secol pot citi de existenta lor, vad imaginile lor, si pot trage concluzii la nivelul anului 2016. Simt ca acea colectie nu a existat degeaba.
Avatar utilizator
Cacuci
*****
*****
 
Mesaje: 386
Membru din: 24 Feb 2005, 21:06

Re: Colectionarea ca viata :)

Mesajde popoviciliza » 16 Noi 2016, 21:18

popoviciliza scrie:... dar nu toate moştenirile „în voia sorţii” se termină rău! Mai există speranţă!

http://www.boningtons.com/boys-pirate-c ... arest-coin

Cea mai rară monedă din Marea Britanie revelată de Cufărul piratului unui băiat


16.11.2016, licitaţia s-a finalizat!
http://www.bbc.com/news/uk-england-beds ... s-37998082

Moneda de aur Vigo a bărbatului din Bishop's Stortford vândută pentru 225.000 lire sterline
BBC

O monedă rară făcută din aurul confiscat de pe o navă cu comori cu mai mult de trei secole în urmă s-a vândut în licitaţie pentru 225.000 lire sterline.
Pe când era băiat, vânzătorul din Bishop's Stortford, Hertfordshire, a primit moneda de 5 Guinee Queen Anne „Vigo” de la bunicul său.
Licitatorii au menţionat că este una dintre cele 20 făurite din 7,5 pfunzi (3,4 kg) de aur confiscaţi de către britanici în nordul Spaniei, pe 23 octombrie 1702.

Specialistul numismat Gregory Tong a declarat spus că a fost o vânzare "record".

Vânzătorul, care nu a vrut să fie cunoscut, a declarat că bunicul său i-ar fi dat "saci de monede", colectate din toată lumea.

"Pe măsură trecerii timpului am uitat de monede, până ce a murit bunicul, când le-am redescoperit. M-am uitat printre monede - amintindu-mi poveștile pe care le-am născocit pe când eram mic - și apoi le-a dat propriul meu fiu să se joace cu ele și să le pună în propria sa cutie de comori.
Băiețelul meu s-a jucat cu această monedă așa cum am făcut-o şi eu în toți acei ani din urmă."

Auctioneers Boningtons din Epping, Essex, a declarat că monedele Vigo au fost bătute după ce flota britanică nu a reușit să ia Cadizul în 1702.
În schimb, flota a reușit să profite de aurul și argintul de pe navele franco-spaniole încărcate cu comori care se întorceau din America.
Monedele au fost făcute pentru a distrage atenția de la eșecul britanic la Cadiz.
omoara a fost trecută cu mare pompă în prin Londra şi au fost primită la Monetăria Regală de către Sir Isaac Newton (Master of the Mint), au declarat licitatorii.
Dl Tong de la Boningtons, a declarat: "Moneda este doar al șaselea exemplu de acest tip oferit spre vânzare în ultimii 50 de ani.
S-a spart recordul casei Boningtons de 200.000 de lire sterline stabilit prin vânzarea unui tablou lui Sir Winston Churchill la începutul acestui an."
Fisiere atasate
original.jpg
popoviciliza
******
******
 
Mesaje: 1728
Membru din: 16 Feb 2014, 18:07

Re: Colectionarea ca viata :)

Mesajde popoviciliza » 05 Dec 2016, 21:55

popoviciliza scrie:... dar nu toate moştenirile „în voia sorţii” se termină rău! Mai există speranţă


Asta chiar este de excepţie!

evreux-une-depeche-or-630x0.jpg
Hebdomadarul La Dépêche d'Évreux a publicat primul informaţia (imaginea de mai sus), dar cea mai bună reluare şi actualizare este cea din LADÉPÊCHE.fr.

24 noiembrie 2016

"Un moştenitor a avut plăcuta surpriză să descopere 100 kg de aur în valoare de 3,5 milioane de euro într-o casă impozantă din Evreux (Eure), al cărei proprietar a devenit, a anunţat Casa de Licitaţie a oraşului.
<<Au fost cinci mii de monede de aur, două bare de 12 kg şi 37 lingouri de 1 kg>>, a enumerat Nicolas Fierfort, commissaire-priseur al casei de licitaţie.
<<Era extrem de bine ascunsă, pe sub mobile, sub mormane de lenjerie, în baie..., pe scurt, a fost ascunsă peste tot>>, a spus dl. Fierfort, recunoscând că n-a văzut nimic când a venit prima dată pentru estimarea mobilierul casei.

Numai că, odată cu golirea casei, moştenitorul a găsit din aproape în aproape o comoară nesperată. <<El a descoperit mai întâi o cutie de tablă înşurubată sub mobilier>> şi încă <<ambalajul unei sticle de whisky, ascunsă cu grijă, în care dormeau câteva monede de aur>>, descrie un apropiat al acestui fericit moştenitor.
Apoi, el va merge din descoperire în descoperire, ajungând în special la nişte impresionante lingouri de aur de 12 kg. <<Pe moment, el şi-a chemat notarul şi s-a făcut un inventar cu tot ceea ce a fost găsit>>, a declarat dl. Fierfort.

Statul îşi va lua partea leului?

Aurul a fost cumpărat în mod legal în anii ‘50 şi ‘60. S-au găsit toate certificatele de autenticitate.
Tezaurul de fost dispersat prin licitaţia din Evreux, între 30 octombrie şi 8 noiembrie, unor cumpărători francezi şi internaţionali.
Mai mult decât moştenitorul, fiscul ar putea fi marele câştigător în acest caz, sugerează hebdomadarul din Eure. De fapt, pe lângă impozitul pe succesiune de 45% pe care trebuie să-l colecteze pe cele 3,5 milioane de euro, acesta va cerceta dacă defunctul a plătit ISF [l'impôt de solidarité sur la fortune] în aceşti ultimi trei ani. În caz contrar, moştenitorul este cel care va trebui să scrie cecul."

http://www.ladepeche.fr/article/2016/11 ... 5058-.html
Ultima oara modificat de popoviciliza pe 18 Dec 2016, 14:29, modificat 1 data in total.
popoviciliza
******
******
 
Mesaje: 1728
Membru din: 16 Feb 2014, 18:07

Re: Colectionarea ca viata :)

Mesajde popoviciliza » 13 Dec 2016, 17:52

Cacuci scrie:... daca aceste 5 guinee ar fi romanesti, oare ar sta autoritatile noastre cu mainile in san sa se valorifice astfel patrimoniul national mobil? Sau ar "indisponibiliza" piesa pe loc, urmand ca posesorul daca e de buna credinta sa si-o dovedeasca prin comisii si instante? ...


Am avut un şoc atunci când am citit despre moştenitoarea de mai jos:

"Plângere contravenţională. Sentința nr. 3330/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
Sentința nr. 3330/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 06-04-2015 în dosarul nr. 12552/211/2014
Ședința publică de la 06.04.2015

Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petenta C. M. – M., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, având ca obiect plângere contravențională.

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Instanța constată că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 30 martie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 06 aprilie 2015.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 10.06.2014, sub nr._, petenta C. M.-M. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 31.05.2014, iar în consecință restituirea celor 12 monede și a brelocului reținute în baza acestui act.

În motivare, s-a arătat că la data de 31.05.2014 a fost invitată să participe la Târgul Filatelic și Numismatic din Cluj-N., organizat de Asociația Filateliștilor din Cluj, care s-a desfășurat în incinta Casei de Cultură a Studenților Cluj. Petenta a apreciat că procesul-verbal încheiat este nelegal, întrucât monedele confiscate erau proprietatea ei, fiind dobândite prin testamentul autentificat sub nr.1115 din data de 12.10.2011 de către BNP B. R. de la soțul său, care a fost membru activ al Societății de Numismatică Română încă din anul 1970. Astfel, solicitările agenților constatatori de a prezenta facturi pentru acele obiecte nu au fost întemeiate. S-a menționat că a fost adus la cunoștință agenților constatatori faptul că monedele nu erau expuse spre vânzare, ci au fost aduse pentru a face schimb cu colegii soțului ei pentru alte obiecte. S-au invocat prevederile art.17 din O.G. nr.2/2001, considerându-se că este incident un caz de nulitate absolută, întrucât încadrarea juridică a sancțiunii menționată în cuprinsul procesului-verbal, respectiv art.2 alin.1 lit. c din Legea nr.12/1990, nu există. De asemenea, temeiul juridic privind confiscarea monedelor, indicat ca fiind art.4 alin.1 al aceleiași legi, nu prevede situația confiscării, ci faptul aplicării generale a O.G. nr.2/2001.

În drept, au fost invocate prevederile O.G. nr.2/2001.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 20 lei, conform art.19 din O.U.G. nr.80/2013 (fila 3).

Prin întâmpinarea depusă la data de 03.07.2014, intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Cluj a solicitata respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ca fiind temeinic și legal încheiat. S-a arătat că acesta cuprinde toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art.16 și art.17 din O.G. nr.2/2001, sancțiunea fiind aplicată cu respectarea criteriilor stabilite prin art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001. În ceea ce privește situația de fapt, s-a arătat că la data de 31.05.2014, în urma controlului efectuat în incinta Casei de Cultură a Studenților, s-a constatat că petenta a expus spre vânzare diverse monede din perioada modernă și contemporană fără a deține autorizație de comercializare și documente de proveniență pentru acestea, fapte prevăzute de rat.1 lit. a din Legea nr.12/1990. Obligațiile de autorizare instituite în sarcina petentei cu privire la bunurile expuse spre comercializare sunt prevăzute de art.35 din Legea nr.182/2000. S-a apreciat că agentul constatator a realizat o descriere suficientă a faptei reținute în sarcina contravenientului și a indicat în mod corect actul normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția. De asemenea, s-a menționat că petenta nu a dovedit temeinicia susținerilor sale. Având în vedere că fapta a fost constatată de către agentul constatator prin propriile simțuri, procesul-verbal se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, aspect recunoscut și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

În drept, au fost invocate prevederile art.205-206, art.223 alin.3, art.249 și art.315 alin. 1 din C.proc.civ., O.G. nr.2/2001 și Legea nr.12/1990.

Prin răspunsul la întâmpinare depus la data de 18.07.2014, petenta a reiterat argumentele privind nelegalitatea actului atacat. De asemenea, aceasta a precizat că este pensionată pentru caz de boală din anul 1999, având o pensie lunară de 440 lei, care nu îi este suficientă pentru a-i asigura cele necesare traiului zilnic. În urma decesului soțului, în anul 2012, ea a devenit moștenitoare a bunurilor personale ale acestuia, printre acre piese de mobilier, mașină de cusut, precum și unele monede pe care în ziua de 31.05.0214 le-a transportat fără a le expune spre vânzare, acestea aflându-se pe masă în clasor închis. S-a menționat că petenta nu a avut reprezentarea faptului că săvârșește o contravenție. Confiscarea monedelor nu s-a făcut având în vedere un motiv temeinic și legal, deoarece nu există vreo dovadă a faptului că ele fac parte din Patrimoniul Cultural Național, fiind doar bunuri personale. Petenta a apreciat că agentul constatator a supus-o unui tratament abuziv, care i-a agravat starea de boală. Reaua-credință a agentului constatator rezultă și din antepronunțarea acestuia, prin mențiunea faptului că monedele vor fi depozitate la Muzeul Etnografic al Transilvaniei fără a se preciza că soluția trebuie luată de către instanță de judecată competentă. S-a menționat că nici un participant la Târgul Numismatic și Filatelic nu aveau autorizațiile descrise de polițiști în procesul-verbal.

Pentru termenul din data de 24.11.2014, precum și pentru cel din data de 19.01.2015, petenta a depus concluzii scrise, prin care a adăugat argumentelor deja expuse faptul că soțul său, de la care a dobândit monedele, nu a fost descoperitor arheologic pentru a fi obligat să le declare, ci le-a achiziționat în general de pe piața liberă sau ca urmare a unor anunțuri din ziar. Mai mult, soțul său a încercat să vândă ori să doneze Muzeului Județean A. monedele în cauză, însă reprezentanții acestuia nu au fost interesați. S-a mai argumentat că agentul constatator nu poate face dovada existenței unei plângeri sau reclamații din care să rezulte că bunurile confiscate provin din săvârșirea unei infracțiuni, iar Asociația de Filatelie și Numismatică din Cluj-N. a avut de câștigat prin participarea la târgurile organizate, deoarece a fost necesar să se plătească o taxă de participare și să se rezerve o masă. Agentul constatator nu era expert numismat, astfel încât nu a realizat în procesul-verbal o descriere detaliată a fiecărei piese, respectiv greutatea, diametrul, metalul și monetăria emitentă. Prin raportul de expertiză extrajudiciară depus la dosar s-a arătat că obiectele puteau fi obținute prin moștenire sau cumpărare, fiind vorba de monede care au fost în circulație și astfel accesibile tuturor categoriilor sociale, neavând valoare numismatică.

La termenul din data de 24.11.2014, martorul M. I. a solicitat restituire sumei de 91,70 lei, reprezentând contravaloarea biletului de călătorie dus-întors pe ruta Mediaș – Cluj.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri (proces-verbal . nr._ – file 4-6, file 20-23; testament – fila 7; certificat – fila 8; legitimație nr.187/26.04.2970 – fila 9; invitație – fila 10, fila 33; listă membri a Societății Numismatice Române – fila 11; decizie medicală asupra capacitații de muncă – fila 34; cupon de pensie – fila 35; articol de presă – fila 36 verso – fila 37; raport de expertiză extrajudiciară – file 58-63, file 72-75; planșe fotografice – file 64-68, file 76-80; adresa nr.2921/09.12.2014 – fila 71; adresa nr.361/D.G.J.P.C./11.03.2015 – file 87-91), precum și proba constând în declarațiile martorilor H. S. (fila 48) și M. I. (fila 52).

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 31.05.2014 (file 20-22), emis de către Inspectoratul de Poliție Județean Cluj., s-a reținut că petenta a încălcat prevederile art.1 lit. a și ale art.1 lit. e din Legea nr.12/1990, sancționate de art.2 ain.1 din același act normativ. Astfel, s-a reținut că în data de 31.05.2014, petenta a expus spre vânzare diverse monede din perioada modernă și contemporană, fără a fi autorizată pentru comercializarea acestora și fără a deține documente de proveniență conform legii. În consecință, i-a fost aplicată petentei sancțiunea avertismentului și s-a dispus confiscarea bunurilor depistate, conform Legii nr.12/1990. În cuprinsul actului contestat s-au consemnat obiecțiunile petentei, care a precizat că a prezentat agenților constatatori testamentul autentificat sub nr.1115/12.10.2011 prin care a moștenit toată averea soțului decedat. În anexa la procesul-verbal s-a menționat că petenta a declarat în fața agenților constatatori că monedele au fost moștenite de la soțul său și că nu deține autorizație de comercializare și nici autorizație M.C.P.N., susținând că nu știa că este nevoie de aceasta. În privința măsurii confiscării, s-a precizat că aceasta a fost dispusă în temeiul art.3 din Legea nr.12/1990 și au fost enumerate în mod distinct obiectele ridicate în vederea îndeplinirii sancțiunii complementare, urmând a fi predate expertului din cadrul D.C.P.N. Cluj pentru a fi depozitate la Muzeul Etnografic al Transilvaniei. S-au consemnat și obiecțiunile petentei, care a declarat că nu a expus spre vânzare monedele ridicate, cu excepția brelocului, care era expus cu prețul de vânzare 200 lei. De asemenea, s-a consemnat că datorită resurselor insuficiente nu a putut obține autorizațiile necesare pentru comercializarea acelor bunuri.

Conform testamentului autentificat sub nr.1115 din data de 12.10.2011 de către BNP B. R. (fila 7), numitul C. C. a lăsat petentei întreaga sa avere mobilă și imobilă, înțelegând să o desemneze pe aceasta legatară universală. Din legitimația nr.187/26.04.1970 (fila 9) și din lisat membrilor Societății Numismatice Române (fila 11) reiese că soțul petentei a fost membru activ la Societății Numismatice Române.

Din declarația martorului H. S. (fila 48) rezultă că acesta a fost prezent la data efectuării controlului de către agenții constatatori. Acesta a precizat că a mai participat și în trecut la evenimente de natura celui organizat la Casa de Cultură din Cluj-N., fiind vorba de târguri la care se expun astfel de obiecte, se fac schimburi, dar și vânzări. Martorul a precizat că atunci când a ajuns la masa la care se afla petenta, a observa pe masă mai multe obiecte, precum timbre, bibelouri, iar clasorul în care se aflau monedele era închis. S-a specificat că în dreptul monedelor era trecut prețul, dar din câte știe el acesta fusese stabilit de soțul petentei înainte de deces, întrucât petenta nu are cunoștințe de numismatică și nu știe cum se vând monedele. De asemenea, martorul a declarat că are cunoștință de faptul că soțul petentei i-a lăsat moștenire întreaga colecție de monede.

Martorul M. I. a declarat în fața instanței (fila 52) că a participat și el la târgul de numismatică și antichități, când i s-a solicitat să semneze procesul-verbal în calitate de martor asistent. Acesta a arătat că nici el nu deține autorizația la care au făcut referire agenții constatatori și nu cunoaște ca și alte persoane să o dețină. S-a menționat că martorul a spus agenților constatatori că monedele confiscate nu sunt de patrimoniu.

Prin raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de expertul Ministerului Culturii în bunuri arheologice și istoric – documentare (file 58-68) s-a specificat că piesele supuse expertizei sunt monede care au fost la un moment dat în circulație, fiind accesibile tuturor categoriilor sociale, cu excepția a trei taleri, doi de la M. Teresia și unul de la F. I, una dintre aceste monede regăsindu-se în lotul de monede confiscat de la petentă, care au devenit cu timpul rarități numismatice pe piața românească. S-a făcut propunerea ca talerii să fie clasați în categoria juridică „tezaur”, iar restul monedelor să fie clasate în categoria juridică „fond”, stabilindu-se și valoarea aproximativă de circulație a pieselor.

Conform adresei nr.2921/09.12.2014 emisă de Muzeul Etnografic al Transilvaniei (fila 71), bunurile confiscate sunt susceptibile de a face parte din patrimoniul cultural național mobil al României, categoria juridică Fond și Tezaur.

Prin adresa nr.361/D.G.J.P.C./11.03.2015 (file 87-91), Direcția Generală Juridică și Patrimoniu Cultural din cadrul Ministerului Culturii a precizat că prin înscrierea bunurilor în Inventarul patrimoniului cultural național mobil, acestea beneficiază de regimul juridic de protecție conferit de un asemenea statut, aceasta semnificând reguli speciale cu privire la evidența, inventarierea, păstrarea, depozitarea, asigurarea securității, conservarea și restaurarea, precum și circulația acestor bunuri, titularilor dreptului de proprietate asupra acestora revenindu-le o . obligații care apar ca adevărate limitări/servituți legale ale dreptului lor de proprietate, toate în interesul superior al societății în protejarea unor asemenea bunuri.

Potrivit art.31 alin.1 din O.G. nr.2/2001, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.

Conform art.16 alin.1 din O.G. nr.2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea, alin.7 al aceluiași articol prevăzând că în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare, obiecțiunile fiind consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal.

Conform art.17 din O.G. nr.2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.

Art. 21 alin.3 din același act normativ stabilește că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal

Prin art.1 lit. a din Legea nr.12/1990 s-a stabilit că reprezintă contravenție, dacă nu a fost săvârșită în astfel de condiții încât să fie considerată, potrivit legii, infracțiune, fapta de efectuare de activități de producție, comerț sau prestări de servicii, după caz, fără îndeplinirea condițiilor stabilite prin lege. De asemenea, conform art.1 lit. e din Legea nr.12/1990, reprezintă contravenție, dacă nu a fost săvârșită în astfel de condiții încât să fie considerată, potrivit legii, infracțiune, fapta de efectuare de activități de producție, comerț sau prestări de servicii, după caz, cu bunuri a căror proveniență nu este dovedită, în condițiile legii, iar documentele de proveniență vor însăți mărfurile, indiferent de locul în care se află, pe timpul transportului, al depozitării ori al comercializării. Textul amintit prevede că prin documente de proveniență se înțelege, după caz, factura fiscală, factura, avizul de însoțire a mărfii, documentele vamale, factura externă sau orice alte documente stabilite prin lege.

Potrivit art.2 alin.1 teza I din Legea nr.12/1990, contravențiile prevăzute la art.1, săvârșite de către persoane fizice, se sancționează cu amendă de la 500 la 5.000 lei. Conform art.3 din Legea nr.12/1990, bunurile care au servit sau au fost destinate să servească la săvârșirea vreuneia dintre faptele prevăzute la art.1, dacă sunt ale contravenientului, precum și sumele de bani și bunurile dobândite prin săvârșirea contravenției se confiscă.

Conform art.35 alin.1 din Legea nr.182/2000, vânzarea publică a bunurilor culturale mobile aflate în proprietate privată sau intermedierea vânzării se efectuează numai prin operatori economici autorizați, cu respectarea prevederilor legii.

Analizând legalitatea procesului-verbal contestat, având în vedere dispozițiile art.16 și art.17 din O.G. nr.2/2001, instanța retine că acesta a fost încheiat cu respectarea tuturor condițiilor formale prevăzute de lege sub sancțiunea nulității, pentru următoarele considerente:

Raportat la încadrarea juridică a faptelor reținute, instanța constată că articolele de lege indicate în cuprinsul procesului-verbal sunt art.1 lit. a și e din Legea nr.12/1990, iar nu art.2 alin.1 lit. c, astfel cum a susținut petenta. Raportat la descrierea oferită faptelor de către agentul constatator și la conținutul textului de lege enunțat anterior, se constată că a acesta a fost în mod corect stabilit. În ceea ce privește textul sancționator, din nou se observă că acesta a fost în mod corect indicat ca fiind art.2 alin.1 din aceeași lege.

Referitor la lipsa menționării articolului ce prevede sancțiunea complementară a confiscării bunurilor, instanță constată că indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția este o condiție prevăzută de art.16 din O.G. nr.2/2001. Nefiind inclusă în enumerarea limitativă din cuprinsul art.17 al O.G. nr.2/2001, lipsa acestei mențiuni ar putea atrage numai nulitatea relativă a procesului-verbal, în situația în care sunt îndeplinite toate condițiile stabilite de art.175 alin.1 C.proc.civ., astfel încât nulitatea nu poate fi invocată decât dacă prin nerespectarea cerinței legale s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin desființarea acelui act. Instanța constată că actul normativ a fost indicat în cuprinsul procesului-verbal, iar luarea măsurii complementare este prevăzută în mod imperativ de lege, nefiind lăsată la alegerea agentului constatator posibilitatea dispunerii acesteia. Mai mult, instanță apreciază că nu s-a produs o vătămare petentei, având în vedere că în cuprinsul actului anexă la procesul-verbal, care i-a fost comunicat acesteia, se indică în mod expres și numărul articolului ce a stat la baza luării măsurii confiscării, astfel încât petenta a putut lua la cunoștință de existența lui. D. urmare, nu sunt îndeplinite condițiile pentru nelegalitatea procesului-verbal de constatare a contravenției.

Analizând temeinicia actului contestat, instanța constată că deoarece procesul-verbal de constatare a contravenției prezintă natura de act administrativ oficial cu caracter jurisdicțional, acesta se bucură de prezumția de legalitate și temeinice, prezumție care are o natură relativă, putând fi răsturnată prin proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a apreciat că, în ciuda naturii bănești a sancțiunii efectiv aplicate, suma sa mică și natura civilă a legii de pedepsire a contravenției respective, procedura în cauzele de natură contravențională poate fi asimilată unei proceduri penale, în măsura în care dispoziția a cărei încălcare a fost atribuită reclamantului are un caracter general și nu se adresează unui anumit grup de persoane ci tuturor cetățenilor; ea le impune un anumit comportament și însoțește această cerință cu o sancțiune care încerca în același timp să descurajeze și să pedepsească (cauza A. împotriva României, Hotărârea din 4 octombrie 2007, parag.51; cauza Öztürk împotriva Germaniei, Hotărârea din 21 februarie 1984, parag.53). Astfel, vor fi analizate trei criterii: încadrarea juridică a măsurii în litigiu în legislația națională, caracterul propriu-zis al măsurii, precum și caracterul și gravitatea „sancțiunii”, criterii ce sunt alternative, nu cumulative, astfel încât pentru aplicarea art. 6 cu privire la termenii „acuzații în materie penală”, este suficient ca, prin natura sa, contravenția în cauză să fie „penală” din punct de vedere al Convenției, sau să fi expus persoana respectivă la o sancțiune care, în virtutea caracterului și gravității ei, să se încadreze în general în „materie penală” (cauza I. P. împotriva României, Decizia cu privire la admisibilitatea cererii nr._/04, parag.22). Având în vedere aceste criterii, instanța constată că în cauza de față devin aplicabile reglementările Curții privind noțiunea de „acuzație în materie penală”, în înțelesul art.6 din Convenție, urmând a avea aplicabilitate toate garanțiile ce însoțesc o astfel de procedură, printre care și prezumția de nevinovăție.

De asemenea, prin jurisprudența sa, Curtea a constatat că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, iar Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag, art. 6 alin. 2 cerând statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare (cauza A. împotriva României, parag.60).

Din probele existente la dosar reiese faptul că petenta a prezentat agenților constatatori testamentul soțului ei, prin care întreaga avere a acestuia, incluzând bunurile mobile, au fost transmise către petentă. Din declarația martorului H. S., coroborată cu înscrisurile ce atestă calitatea de colecționar a numitului C. C., rezultă că monedele au fost moștenite de către petentă, iar testamentul poate servi drept document justificativ, neexistând o interdicție ca astfel de bunuri să facă parte din patrimoniul privat al unei persoane. Având în vedere că documentul a fost prezentat chiar la momentul controlului, însoțind astfel bunurile astfel cum prevede legea, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare a contravenției este neîntemeiat cu privire la reținerea faptei prevăzute de art.1 lit. e din Legea nr.12/1990, urmând a anula procesul-verbal pentru această faptă.

În ceea ce privește cea de-a doua faptă, aceea stabilită de art.1 lit. a din Legea nr.12/1990, instanța reține că monedele deținute de petentă sunt bunuri culturale mobile, astfel cum stabilește art.3 alin.2 pct. 1 lit. g din Legea nr.182/2000. Astfel, din cuprinsul adresei nr.2921/09.12.2014 emisă de Muzeul Etnografic al Transilvanie, reiese că bunurile în litigiu sunt susceptibile de a face parte din patrimoniul cultural național mobil al României, categoria juridică Fond și Tezaur, ori numai bunurile culturale mobile pot fi supuse procedurii de clasare, pentru a fi incluse într-una din aceste categorii. Aceeași concluzie a fost exprimată și prin raportul de expertiză extrajudiciară, unde au fost făcute propuneri privind categoria în care ar trebui încadrată fiecare monedă în parte. Referitor la procedura de clasare a acestor bunuri, instanță constată că aceasta se referă la catalogarea bunurilor fie în categoria tezaur, fie în cea de fond, însă clasarea nu condiționează calitatea de bun cultural mobil, ci apare ca o consecință a acestei calități a bunului, fiind un mijloc de protecție și inventariere, care nu afectează nici dreptul de proprietate privată asupra bunurilor. De altfel, se observă din cuprinsul dispozițiilor Legii nr.182/2000 că textul face referire în mod expres la bunurile culturale mobile clasate într-una din cele două categorii în anumite articole, pe când în altele se referă doar la bunurile culturale mobile, rezultând astfel faptul că cele două noțiuni nu sunt identice. Din cuprinsul art.35 alin.1 din Legea nr.182/2000 se constată că acesta se referă la vânzarea publică a bunurilor culturale mobile aflate în proprietate privată, nefiind necesar ca aceste bunuri să fie deja clasate. Mai mult, această diferențiere rezultă și din cuprinsul alineatului 5 al aceluiași articol, care stipulează că operatorii economici autorizați să comercializeze bunuri culturale mobile au obligația de a înștiința în scris serviciile publice deconcentrate al Ministrului Culturii despre existența unor bunuri susceptibile de a fi clasate.

În ceea ce privește activitatea de vânzare publică, instanța nu poate reține apărarea petentei în sensul că monedele nu ar fi fost expuse spre vânzare. Din declarația martorului H. S. rezultă că deși clasorul era închis pe masă în momentul în care el a ajuns, acesta era expus alături de alte obiecte, în privința cărora nu s-a contestat faptul că erau oferite spre vânzare. În plus, monedele aveau indicat și prețul în dreptul lor, iar petenta a chiar recunoscut în fața agenților constatatori că brelocul fusese expus spre vânzare, pentru ca ulterior, în cuprinsul plângerii contravenționale să precizeze că toate obiectele erau de fapt destinate schimbului. Faptul că aceasta avea asupra sa documentul ce justifica proveniența bunurilor sugerează aceeași concluzie. De altfel, susținerile petentei din cuprinsul actelor înaintate instanței sunt contradictorii, aceasta susținând că nu intenționa să vândă monedele, dar în același timp argumentându-și susținerile prin faptul că pensia de care beneficiază nu îi permite să se întrețină, aspect ce nu ar căpăta nicio relevanță în speță în situația în care obiectele confiscate nu ar fi destinate comercializării. Din obiecțiunile formulate la încheierea procesului-verbal se desprinde aceeași situație de fapt, petenta afirmând că datorită resurselor insuficiente nu a putut obține autorizațiile necesare pentru comercializarea acelor bunuri. Raportat la susținerile privind faptul că nu avea cunoștință de obligativitatea deținerii autorizației stabilite prin lege și că nici alte persoane prezente nu dețineau un astfel de act, instanța amintește că unul dintre principiile dreptului este acela că nu se poate invoca necunoaștere legii pentru a se justifica un comportament ce contravine dispozițiilor acesteia (nemo censetur ignorare legem), iar faptele similare ilicite ale altora nu pot servi drept cauză de înlăturare a răspunderii.

Pentru aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal este temeinic în ceea ce privește reținerea săvârșirii contravenției prevăzute de art.1 lit. a din Legea nr.12/1990.

În ceea ce privește sancțiunea aplicată, se constată că agentul constatator a dispus sancțiunea principală a avertismentului, fapt permis de prevederile art.7 alin.3 din O.G. nr.2/2001. Referitor la sancțiunea complementară a confiscării, instanța reține că aceasta se dispune în mod obligatoriu în situația în care s-a constatat săvârșirea unei contravenții din cele prevăzute la art.1 din Legea nr.12/1990. Astfel, deși instanța va anula procesul-verbal raportat la fapta prevăzute de art.1 lit. e, acesta este menținut în privința faptei prevăzute de art.1 lit. a din Legea nr.12/1990, justificându-se menținerea și a măsurii confiscării. Instanța apreciază că măsura este justificată datorită necesității de a se proteja patrimoniul cultural mobil național, prin respectarea dispozițiilor imperative ale legii ce reglementează modalitățile în care transferul proprietății asupra unor obiecte importante din punct de vedere istoric și cultural poate avea loc. În consecință, instanță apreciază că nu se impune înlăturarea sancțiunii complementare.

Pentru aceste considerente, instanța va admite în parte plângerea contravențională și va anula procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 31.05.2014, emis de către intimat, în ceea ce privește reținerea contravenției prevăzute de art. 1 lit. e din Legea nr.12/1990, respingând în rest plângerea, ca neîntemeiată.

Conform art.326 alin.1 și 2 C.proc.civ., martorul are dreptul la rambursarea cheltuielilor de transport, cazare și masă dacă este din altă localitate, precum și dreptul la despăgubiri pentru acoperirea veniturilor pe care le-ar fi obținut dacă și-ar fi exercitat profesia pe durata lipsei de la locul de muncă, prilejuită de chemarea sa în vederea ascultării ca martor, stabilite în raport cu starea sau profesia pe care o exercită, precum și cu timpul efectiv pierdut, iar drepturile bănești se asigură de partea care a propus martorul și se stabilesc, la cerere, de către instanță, prin încheiere executorie. În cauză se constată că martorul M. I. a solicitat restituirea cheltuielilor de transport reprezentate de costul biletului de călătorie de la domiciliul acestuia până la sediul instanței, în valoare de 91,70 lei (fila 55). Din analiza acestui înscris rezultă că acesta a fost emis pentru ruta Mediaș - Cluj-N., pentru data de 24.11.2014, aceasta fiind ziua în care a fost luată declarația martorului. Conform art.262 alin.2 C.proc.civ., în cazurile în care proba a fost dispusă din oficiu, instanța va stabili, prin încheiere, cheltuielile de administrare a probei și partea care trebuie să le plătească, putându-le pune și în sarcina ambelor părți. Având în vedere că martorul a fost audiat în interesul petentei, acesteia îi revine îndatorirea de a suporta cheltuielile pentru administrarea probei. În consecință, instanță va obliga petenta la plata sumei de 91,70 lei către martorul M. I., reprezentând cheltuieli de transport.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte plângerea contravențională formulată de către petenta C. M.-M., CNP_, cu domiciliul în A., ..15, ., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Cluj, C.U.I._, cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj.

Anulează procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 31.05.2014, emis de către intimat, în ceea ce privește reținerea contravenției prevăzute de art. 1 lit. e din Legea nr.12/1990.

Respinge plângerea în rest, ca neîntemeiată.

Obligă petenta la plata către martorul M. I., CNP_, domiciliat în Mediaș, ..27, ., ., a sumei de 91,70 lei, reprezentând cheltuieli de transport.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Cererea de apel se va depune la Judecătoria Cluj-N..

Președinte, Grefier,"
http://legeaz.net/spete-civil-judecator ... 4-2015-2x7
popoviciliza
******
******
 
Mesaje: 1728
Membru din: 16 Feb 2014, 18:07

Re: Colectionarea ca viata :)

Mesajde Gabi_nt » 13 Dec 2016, 21:07

Da...
Parca Platon spunea... diferenta dintre "just" si "drept"...
Banii cumpara obiecte. Cultura le transforma in lux.
Avatar utilizator
Gabi_nt
****
****
 
Mesaje: 163
Membru din: 17 Aug 2016, 20:06

Re: Colectionarea ca viata :)

Mesajde sorin70 » 14 Dec 2016, 10:54

Dar vanzatorii de masini second hand din targuri au autorizatie pentru comercializarea autovehicolelor ?

Inseamna ca nu va mai putea nimeni sa expuna spre vanzare nici macar o moneda, medalie, insigna, carte postala, cutie de chibrituri, servetel etc.
Chiar daca nu e de patrimoniu, nu ai autorizatie de comercializare si tot ilegal este.

Oare comercializarea in targuri nu ar trebui sa aiba un alt regim ?
sorin70
******
******
 
Mesaje: 2336
Membru din: 02 Apr 2005, 14:24

AnteriorUrmatorul

Inapoi la Discutii - monede medievale

Cine este conectat

Utilizatorii ce navigheaza pe acest forum: Niciun utilizator inregistrat si 2 vizitatori